Într-o lume aflată într-o continuă mișcare artiștii au locul și rolul lor. Ne fac pe noi, oamenii cu griji, probleme, stres și alte asemenea ”minunății” de stări, să luăm o pauză și … să intrăm în aceeași lume, dar reinterpretată într-un mod original, propriu, specific trăirilor fiecărui artist în parte.
Există în lumea asta o multitudine de artiști, unii foarte talentați, alții mai puțin, unii ingenioși și creativi, alții chinuiți de lipsa unei idei geniale … toți se întâlnesc însă cu aceeași necunoscută: care este calea de a-ți face cunoscută publicului creația ta?
Pe artistul Codrin Mircea l-am descoperit prin intermediul acestei mari rețele de socializare, numită Facebook, care ne scurtează distanțele și ne face să fim ”prezenți” în viața fiecărui prieten virtual sau real, fiind la curent cu toate noutățile. Ajungi să cunoști o persoană atât de bine din postările ei că te face să crezi că sunteți buni prieteni și-n realitate 🙂 . Dar asta este o altă poveste ce ține de lumea minunată și totodată fascinantă a ”ochiului” Facebook.
Am ales să fac acest interviu pentru că mi-a plăcut curajul lui de a picta și de a se exprima într-o societate destul de conservatoare și pudibondă într-ale artei și nu numai. În plus, este unul dintre puținii artiști care se promovează singuri și reușește să o facă destul de bine, având în vedere că are printre clienți multe persoane publice pe care le vedem în fiecare zi pe la televizor sau prin ziare. A avut numeroase expoziții, atât în țară cât și în afară, și este un obișnuit al târgurilor de artă.
Te urmăresc de ceva vreme, ești foarte activ, open-minded și creativ. Am senzația că ai undeva o rezervă de energie. Cum faci?
E măgulitor să știi că ești”urmărit” pentru ceea ce faci, mai ales în societatea de astăzi care devine din ce în ce mai rigidă și contondentă. Mulțumesc! Mi-aș dori să fie așa cum crezi și să am o sursă sau o rezervă de energie însă nu este așa, dar mă descurc. Încerc să îmi consum energia doar în lucrurile creative și pozitive și cred că asta îmi dă mai multa forță și durată. După părerea mea, un artist care nu e open-minded nu este artist. Creativitatea o ai, o dezvolți și speri să nu pierzi niciodată din personalitatea și inventivitatea ei.
Cum definești stilul tău? Un galerist de talie internațională spunea că e ”bad painting”. Tu ce zici?
Eu zic că are dreptate și oricum nu mi-aș permite să contrazic un comerciant și un om de artă care vinde pe unii dintre cei mai notorii artiști contemporani din lume. Eu cred că e o perioadă intermediară prin care am început să arăt, fără menajamente, cine sunt și ce pot face. Totul asumat. Și cred că e cel mai bun lucru pe care l-am făcut până acum în viața artistică. Arta mea e un manifest, revoltă, interpretare, fantezie … brutalitate și gingășie, un Paradox.
Ești destul de curajos în pictură. Ai fost așa de la început sau te-ai ”transformat” în timp?
Curajos am fost întotdeauna însă nu am arătat asta atât de evident în picturi. Poate doar în cele pe care le-am făcut și vândut în străinătate. Aici publicul și cumpărătorii sunt mai pudici.
De unde îți vin ideile?
Mă inspir din orice însă am început să devin și filosof după multele mele experiențe felurite, din țară și celelalte locuri unde am trăit sau călătorit. Chipurile oamenilor si trăirile lor sunt principalele surse de inspirație, alături de natură.
Pictez sentimente și stări, invidie, suflete și energii
Am observat că ai colaborări cu oameni din mai multe domenii. Cum te ajută asta ca artist, înveți lucruri noi, te inspiră?
Evoluția presupune să ai curaj și să participi mereu la noi provocări. Îmi place să fiu implicat în diverse proiecte tangente artei.
Ai multe persoane publice care îți cumpără tablourile, ești un artist foarte popular, cunoscut. Care sunt cei mai fideli cumpărători ai tai?
Cei mai fideli cumpărători sunt cei care apreciază frumosul, ceea ce fac eu și, nu în ultimul rând, au disponibilitate financiară pentru a achiziționa arta mea. Nu sunt chiar așa de mulți însă.
Povestește-mi o întâmplare frumoasă din viața ta care te-a marcat, te-a inspirat, ajutat.
Legat de alegerea mea de a fi artist, cea mai „plauzibilă” explicație este că provin dintr-o familie de artiști și probabil s-a transmis. Iar în ceea ce privește experiențele, pot spune că cele mai reușite lucrări le-am realizat în urma unor evenimente plăcute sau neplăcute, de un înalt grad emoțional.
Care sunt artiștii tăi preferați?
Ca să fiu scurt, îmi plac toți artiștii care au curaj să se lase devoalați în tablourile pe care le fac. Artiștii sinceri, care nu menajează privitorul, care au substanță, conținut și bineînțeles plasticitate, originalitate în ceea ce transpun pe pânză.
Care este astăzi cea mai mare problema pentru un artist?
Să fie cât mai vizibil și să trăiască doar din artă.
Ce-ți place și ce nu-ți place la tine?
Regret că nu m-am mutat mai devreme la București, oraș care pentru mine are o energie aparte, benefică din punct de vedere artistic. Toți factorii de aici, perceptibili sau imperceptibili, m-au făcut să progresez și să-mi aflu calea pe care mă regăsesc. Deși probabil că nu aș fi ajuns aici fără experiențele vieții trăite la Paris, Londra și Dubai. Cred însă că mai am multe lucruri de făcut și experimentat în demersurile mele artistice. De aceea, nu regret nimic din trecut și oricum la ce mi-ar folosi?
Nu știu ce îmi place la mine și nici nu m-aș lăuda singur. Însă poate că doza de inconștiență sau nebunia de a-mi asuma riscuri mă ține tânăr și viu.
Ce pictezi acum?
Mă pregătesc pentru Art Safari 2017, apoi pentru două expoziții în străinătate. Pictez sentimente și stări, invidie, suflete și energii.
Îl poți găsi pe Codrin Mircea
pe site: codrinmircea.com
pe facebook: CodrinMirceaDesigns , CodrinMircea
pe instagram: @codrinmircea
fotografii – arhiva personală a lui Codrin Mircea
de Roxana Pricop
Citește și: