Mi-a fost coleg de la grădiniță și până la liceu. Apoi nu ne-am văzut mult timp și ne-am regăsit acum câțiva ani la o întâlnire informală, între foștii colegi, la care am reușit să ajungem doar noi doi. De atunci ne tot întâlnim când vine pe acasă, ne povestim diverse și, cel mai important, degustăm vinuri. Îmi place mult să-i ascult istorisirile despre locurile în care lucrează, despre oamenii pe care-i întâlnește, despre fiecare vin deosebit pe care l-a gustat și despre familia lui.
Răzvan Hîrtopeanu a plecat de câțiva ani din țară, nici nu mai contează câți. A studiat în Londra și a devenit sommelier. Lucrează pentru un grup de talie mondială, important producător și distribuitor de vinuri premium și comerciale, la origine din Australia. Înainte de actualul job, a lucrat în cluburi private din Mayfair și în restaurante fine dinning din circuitul Michelin. Multe vedete internaționale și mari oameni de afaceri i-au ascultat recomandările în materie de vinuri.
Este un român care s-a acomodat ușor la viața din afara țării. Îi place să locuiască acolo și iubește tare mult ceea ce face. De curând, micuțul Nicolas (6 luni), a intrat în viața lui și a Lenei (iubita lui estoniancă) și le-o face tare frumoasă.
Ce faci acum?
Bună, Roxana. Chiar acum, în acest moment, sunt la serviciu. Este sâmbătă, aproape ora 5 P.M., și peste câteva ore începe weekend-ul și la mine, mai bine zis … închid prăvălia. ‘’Prăvălia’’ este locul unde organizăm degustări de vinuri, evenimente mondene, undeva în afara Londrei, la vreo 25 mile, unde este verde în jur și aerul proaspăt.
Ne-am întâlnit de câteva ori când ai venit în țară și m-a bucurat plăcerea cu care vorbești despre vinuri, despre job-ul tau. E minunat să poți face în viață ceea ce-ți place.
Într-adevăr este o binecuvântare să faci ceea ce îți place.
De cât timp ești plecat din țară?
Am cam pierdut șirul. Să tot fie 8-9 ani cel puțin.
Am remarcat din discuțiile cu tine că te-ai acomodat destul de bine în Londra, îți place și nu ai regrete ca alți români care au plecat din țară. Care-i secretul? (prietenii, munca, timpul liber …)
Nu cred că este vorba despre un secret, totul ține de fiecare persoană în parte, de modul și filosofia ta de viață, de așteptări și circumstanțe.
Cum ai ales domeniul în care lucrezi? A fost o conjunctură sau chiar asta ai vrut să faci de la început?
Aș putea zice că a fost o conjunctură într-un fel, deși dintotdeauna m-a fascinat subiectul încă din România când participam la culesul viei la bunici. Cred că meseria m-a ales pe mine sau totul era pregătit dinainte să aleg eu.
Ai avut șansa să lucrezi cu oameni bine pregătiți și în restaurante exclusiviste. Ce calități trebuie să aibă cineva ca să lucreze în astfel de locuri?
Cred că, înainte de toate, trebuie să aibă pasiune și să creadă. În el, în profesie, în șansa ce s-a ivit. Apoi să fie disciplinat și perseverent. Cu un pic de creativitate sau ‘’personal touch’’ adăugat, avem rețeta completă.
Care este cel mai bun vin pe care l-ai băut? Dar cel mai scump?
În lumea vinurilor nu există noțiunea de ‘’cel mai bun’’. Am degustat multe vinuri remarcabile, care m-au impresionat din punct de vedere calitativ. Printre ele se află Screaming Eagle ’98, Amarone Riserva ’90 Giuseppe Quintarelli, Petrus ’61, Vosne Romanee Croix Parantoux H.Jayer, Leoville Las Cases ’82, Chateau Latour ’90, Chateau Haut Brion ’82, Hermitage La Chapelle ’61 Paul Jaboulet, Romanee-Conti’93 D.R.C, Le Montrachet’82 D.R.C, Salon ’64 and Chateau d’Yquem 1900.
Cred ca La Chapelle sau Petrus ’61 au fost cele mai scumpe.
Nici la 2 zile, pe ușa din spate a clubului unde lucram, dau nas în nas ghici cu cine? Protagonista din film, care îmi zâmbește și îmi aruncă o privire urmată de “hey, how’s it going?’’.
Ce face un vin să aibă un preț ridicat: calitatea, povestea, brandul?
Un melanj, printre care cele enumerate de tine. Cred că originea vinului (‘’terroir’’), iar apoi dibăcia producătorului ar trebui să primeze. M-aș feri de branduri fără să degust înainte. Povestea de-a lungul istoriei, contextul în care s-a creat, joacă un rol important de asemenea. Apoi ajungem la distribuitori și comercianți. Iar la sfârșitul listei aș adauga marketingul, jurnaliștii formatori de opinie și publicațiile de specialitate. Acestea ar fi criteriile ideale exprimate de mine. Bineînțeles, că ordinea, în anumite cazuri s-ar putea să fie alta.
Unii specialiști în vinuri spun că nu se mai practică acea regulă de a bea anumite vinuri în funcție de ce mănânci. Tu ce recomanzi?
Ai putea să alegi felul de mâncare în funcție de vinul servit . ☺ Recomand să facă cum le este pofta lor în ansamblu.
În detaliu mă ghidez după anumite principii, merg pe îmbinarea elementelor cheie ale componentelor. Pentru o împerechere armonioasă…
Este o greșeală dacă vreau să mănânc fructe de mare și să beau vin roșu sec, având în vedere că e tipul meu preferat de vin? Spun asta pentru că, după reguli, vegetarienii nu ar mai trebui să bea vreodată vin roșu la masă.
În cazul vinului roșu sec, corpolent, asta e un sacrilegiu. Fructele de mare sunt delicate, s-ar potrivi cu cel mult un vin roș suplu proaspăt, cu tanini scăzuți. De ce nu alegi un vin rosé sau un fel de mâncare cu mai multă textură, ca să facă față vinului tău preferat?
Mai bine schimb mâncarea decât să nu pot bea vinul care îmi place 🙂 🙂 🙂 .
Știu că, în jobul tău, ai avut ocazia să interacționezi cu mai multe vedete de talie internațională. Îmi spui vreo câteva care ți-au rămas în minte?
Stai, să mă gândesc. Cei pe care îi știam datorită mass-mediei, dar câți oare, de care nu aveam eu habar, mi-au cerut recomandarea?! Aș putea menționa de Gary Neville, David & Victoria Beckham, Michael Ballack, Valentino, solistul de la Coldplay, Gwyneth Paltrow, Guy Ritchie.
Ai vreo întâmplare amuzantă de la o astfel de întâlnire, pe care ai putea să ne-o povestești?
În general relația dintre mine și ei are caracter strict profesional, legat de subiectul meseriei mele. Am totuși o întâmplare legată de Gwyneth Paltrow. Cu câteva zile înainte de această întâmplare văzusem filmul ”The Island” în care joacă alături de Leonardo di Caprio. Interesant filmul, îl recomand 🙂 . Și îmi zic: tare tipa. Nici la 2 zile, pe ușa din spate a clubului unde lucram, dau nas în nas ghici cu cine? Protagonista din film, care îmi zâmbește și îmi aruncă o privire urmată de “hey, how’s it going?’’.
De la vedetele internaționale revin la România. Ce părere ai despre vinurile noastre? Le cunoști? Le-ai studiat?
Nu prea am avut ocazia să le degust. Am citit în atlasul lui Hugh Johnson și Jancis Robinson despre regiunile din România și am mai degustat cu prietenii de fiecare dată când reveneam în România. Nu am o părere bine conturată.
În locurile în care ai lucrat se vinde vreun vin românesc?
Din păcate nu.
Crezi că au potențial? Ce le lipsește să devină mai cunoscute?
Cred că sunt în devenire, au potențial, dar le lipsește tipicitatea. Au concentrație, multă extracție, dar puțin prea alcoolizate. Au preluat prea mult în cupaj struguri internaționali precum Chardonnay, Cabernet Sauvignon și au lăsat strugurii să se pârguiască mult timp pe vie. Interesant de degustat pe viitor.
Ce visuri ai? Unde vrei să ajungi?
Să am o viață liniștită și comfortabilă alături de familia mea. Ce e scris așa va fi, nu prea mă grăbesc să ajung undeva, în schimb mă bucur de această călătorie care se numește ‘’viață’’. Din punct de vedere profesional mi-aș dori să iau parte în producția unei game de vinuri, să port distincția post nominal de MW.
Succes, Răzvan! 🙂
Roxana Pricop
Citește și: