Traiesc un sentiment frumos cand particip la expozitii de grup sau personale la care cei ce expun sunt artisti ce au descoperit tarziu pasiunea de a picta. Imi amintesc de mine.
Cu vreo 10 ani in urma, am inceput sa pictez in joaca pentru a putea intelege mai bine culorile, liniile astfel incat sa ma ajute sa vad dincolo de o simpla imagine. A ajuns sa imi placa foarte mult.
Tin minte ca ma entuziasmam teribil cand reuseam sa termin o pictura. Era de parca reuseam sa fac ceva ce parea initial imposibil de realizat.
Poate de asta am rezonat atat de mult cu Adina Condurat la prima sa expozitie personala, denumita sugestiv „Inefabile”. Sa iti redescoperi un talent nestiut, o pasiune pe care sa o educi si sa o dezvolti atat de frumos de-a lungul anilor e o adevarata hrana pentru suflet.
Adina nu s-a nascut artist. Poate ca i-a curs culoare prin sange dintotdeauna, dar a descoperit aceasta pasiune dupa ce viata a pregatit-o intr-o cu totul alta directie.
Imi place foarte mult ca se joaca cu stilurile si culorile. Indrazneste sa se lase influentata de curentele si de marii artisti ai timpurilor.
Parcurgandu-i si analizandu-i lucrarile ma duc cu gandul Klimt, Modigliani, Tamara de Lempicka, Frank Stella sau Gauguin.
Exploateaza in unele lucrari eleganta si senzualitatea stilului Art Deco in timp ce in altele ne duce pe taramul realismului magic, un curent atat de in trend in literatura, dar care cucereste din ce in ce mai multi adepti si in pictura.
Realismul magic reuseste sa imbine cotidianul sau familiarul cu elementele fantastice, astfel se creează o lume în care orice ușă poate duce către o altă lume, una mult mai complexă decât ceea ce am fi tentați să numim realitate.
Nu lipsesc nici elementele care duc inspre cultura orientala ce se impletesc perfect in povestile pline de realism magic. Pasiunea Adinei pentru istorie este evidenta in lucrarile sale, asternand in culori simboluri, trimiteri din culturi si civilizatii indepartate.
Se foloseste de abstractizarea chipurilor feminine asa cum putem observa in operele lui Picasso, Modigliani sau Rivera, pentru a exprima o varietate de emotii si de trairi. Avem senzatia ca fiecare personaj feminin vine cu propria viata, poveste, cultura si ne roaga sa il descoperim dincolo de culoare.
Sau poate ca toate aceste personaje sunt valente, fete, momente din viata unei singure persoane, ale autoarei lucrarilor. Cumulul de experiente prin care a trecut de a lungul vietii, le-a transpus pe panza exemplificand prin diversele fete feminine.
Nu pot decat sa ii doresc sa evolueze si sa ne revedem cu mult entuziasm si la urmatoarele expozitii personale.
Citeste si: