O cunosc și o admir de mulți ani, de când am pășit eu destul de timid și inconștient în lumea presei (zic asta pentru că realitatea este cu totul alta decât cea pe care mi-o imaginasem eu). Catrinel Cojocaru lucra ca reporter la Antena 1 pe atunci. Tot la Antena 1 este și acum doar că a adăugat, între timp, și Antena 3 pe lista de lucru. Jurnalismul îl are în sânge, în fiecare celulă, bătaie a inimii. Meseria i-a devenit stil de viață, e o pasiune mistuitoare care îi dă energie. Are un spirit aprig ( condiție obligatorie pentru a fi un jurnalist foarte bun, zic eu ), dar echilibrat de o empatie puternică față de prieteni și oamenii în suferință. Își iubește enorm familia și amintește, ori de câte ori are ocazia, de oamenii importanți din viața ei. Nu întâmplător acest interviu este publicat în luna martie. Catrinel este unul dintre cei mai buni jurnaliști pe care îi are Neamțul … și e femeie 🙂 . Cuvintele ei ne inspiră și ne încurajează să facem ceea ce ne place în viață și cu multă pasiune.
De cât timp lucrezi în presă?
Aș spune „de un secol”, a trecut ceva vreme … ! De douăzeci de ani, de când, după terminarea facultații de drept, am ales, ca alternativă, să fac presă, la ideea unui om căruia îi mulțumesc și acum: scriitorul Lucian Strochi. Este unul dintre cei care mi-au marcat destinul.
Ce te motivează să rămâi în presă? Ce îți place cel mai mult la această meserie? De ce o iubești?
Presa e un „microb”. Știu că au spus-o și alții, dar mi se pare descrierea cea mai potrivită. Odată ce te-a prins, nu mai scapi. Mă motivează simplul fapt că un om informat este un om valoros, este un om pregătit să ia deciziile corecte. Eu nu privesc presa ca pe o meserie. Este, până la urma, felul meu de a fi. Dintotdeauna am vorbit mult ( uneori am avut și de pierdut, pe tema asta, recunosc ! ), mi-a plăcut să socializez, să schimb opinii, să analizez, sunt o fire curioasa și nu în ultimul rând iubesc limba română !
Prima dată când am plâns, pe teren, a fost la un accident rutier, la care am văzut un cal murind …
Ce detești ca jurnalist? Ce nu îți place din ceea ce trebuie să faci? Care sunt momentele în care îți dorești să fi ales alt job?
Un jurnalist nu prea are voie să deteste … sau, cel puțin, nu trebuie să arate asta! Sunt momente în care mă simt neputincioasă, pentru că știrile, reportajele, materialele scrise ori filmate … nu au efectul pe care l-aș dori. Când nu găsesc oamenii care să ajute alți oameni ….. Mi-e greu atunci când filmez accidente în care sunt implicați copii sau animale. Prima dată când am plâns, pe teren, a fost la un accident rutier, la care am văzut un cal murind …
Care a fost cea mai mare provocare pentru tine sau … care este?
Categoric cea mai mare provocare este să fii reporter și să ai, în același timp, o familie frumoasă și unită. Să lucrezi în mass media înseamnă foarte multe momente pe care nu le poți trăi alături de cei dragi. Sunt clipe pe care le-am pierdut nefiind alături de fetele mele … , iar timpul nu-mi dă a doua șansă. Sunt clipe în care, poate, le-am certat inutil, pentru că am ajuns acasă între două tragedii … Am, însă, un noroc uriaș că am un soț răbdător și care, nu de puține ori, a știut să fie și „mamă” !
Toate știrile rămân, undeva, într-un sertar ascuns al sufletului! Probabil, când va veni vremea, îl voi deschide și-mi voi aminti multe … și frumoase … și triste …
Povestește-mi un eveniment care te-a marcat, o știre pe care n-ai cum s-o uiți.
Toate știrile rămân, undeva, într-un sertar ascuns al sufletului! Probabil, când va veni vremea, îl voi deschide și-mi voi aminti multe … și frumoase … și triste … Acum aș pune pe primul loc un subiect pe care vreau să îl țin „treaz” până când se rezolvă: este vorba despre drama Doctoriței Camelia Smicală, plecată în Finlanda, și care, în urma divorțului de soțul finlandez, este victima unui abuz inimaginabil: statul i-a luat cei doi copii minori … E o dramă pe care realmente o trăiesc alături de o prietenă, de o colegă de liceu care … uite cum a ajuns subiectul meu de știri …
Ce sfat îi poți da unui tânăr care visează să devină jurnalist?
Să nu devină jurnalist decât dacă simte că e făcut pentru asta. Dacă e dispus să piardă nopți, să știe să intre pe geam atunci când este dat afară pe ușă, să câștige puțin și, uneori, să piardă prieteni … A, iar condiția esențială este să cunoască limba română!
Ce faci atunci când nu ești jurnalist?
Eu sunt jurnalist 24 de ore din 24. Deci …
Ce îți place să faci în timpul liber?
Să stau cu familia mea. Sa mă întâlnesc cu prietenii apropiați și să glumim. Să călătoresc. Și să fac astfel încât să ajung des și la tata, la mormânt …
Îmi place să cred că Lumea nu se va sfârși niciodată. Doar că ne-om întâlni, toți, mai devreme ori mai târziu, în alte dimensiuni.
Enumeră 5 lucruri care sunt nelipsite din rutina ta zilnică.
Rugăciunea de dimineață și gândul către tata, care mi-a fost cel mai bun prieten și sfătuitor. Cafeaua cu mama. ( și tigara dacă am voie să zic …). Telefonul mobil ( multă sănătate celui care l-a inventat). Dușul urmat de un parfum bun ( clar !). Și pupicul de noapte bună pentru cei dragi 🙂 .
Dacă mâine s-ar sfârși lumea, ce ai face azi?
Aș face un jurnal cu știri sută la sută optimiste 🙂 . Îmi place să cred că Lumea nu se va sfârși niciodată. Doar că ne-om întâlni, toți, mai devreme ori mai târziu, în alte dimensiuni.
Roxana Pricop
Cirește și: