by Roxana Roșescu
O femeie își dorește atât de multe … își dorește sa fie mângâiată, îmbrățișată, sărutată, alintată… O femeie își dorește să facă dragoste, să fie adorată … Poate că uneori își dorește să fie lăsată în pace, iar alteori își dorește să nu te desprinzi de ea … O femeie își dorește să fie ascultată, protejată, admirată, ea își dorește fapte, dar și vorbe frumoase … O femeie își dorește să fie femeie, totul sau nimic, o femeie își dorește un bărbat, dar nu orice bărbat … O femeie își dorește să fie iubita de el …
Poate că uneori își dorește să fie lăsată în pace, iar alteori își dorește să nu te desprinzi de ea …
Sincer nu știu cu exactitate ce își dorește o femeie, dar știu cu siguranță ce îmi doresc eu: Eu, prin definiție îmi aparțin mie, îmi aparțin în totalitate doar mie, la modul egoist aș putea spune. Tot ce contează sunt eu și nu mă ofer nimănui, evident asta nu înseamnă că nu ajut, că nu mă dedic, că nu iubesc, ba dimpotrivă tot ce fac e la modul perfect din punctul meu de vedere, dăruiesc tot, dăruiesc și cui nu trebuie … Dar fiind o femeie extrem de puternică, poate la limita nebuniei, poate peste orice limită, îmi doresc acel barbat care să facă orice pentru a mă „poseda”, acel barbat „puțin” mai puternic decât mine, un bărbat care să se dea peste cap să mă facă să fiu doar a lui, un el căruia să nu-i pese de ce-mi doresc eu , un el care să-mi impună cu forța să fiu numai și numai a lui … Evident, nu știu dacă acest lucru ar putea fi posibil, având în vedere nebunia mea interioară de a fi numai a mea …
O femeie își dorește să fie femeie, totul sau nimic, o femeie își dorește un bărbat, dar nu orice bărbat … O femeie își dorește să fie iubita de el…
Și da, iubesc să stiu că sunt în totalitate a mea, toată doar a mea, toată numai pentru mine, femeia care nu poate fi dominată de niciun mascul. Cu toate astea, în nebunia mea îmi doresc ca el să mă forțeze să fiu doar a lui, numai a lui în totalitatea mea infinită … Oare este posibil ? Aceasta rămâne întrebarea care mă obsedează, oare există un el care să mă vrea cu atâta înverșunare încât să nu-i pese de nimic, un el care să-mi forțeze în permanență apartenența mea, un el care să-mi domine nebunia, un el cu o „nebunie” mai mare decât a mea? E posibil așa ceva, să existe un el mai „nebun” decât mine? Mă obsedează aceasta întrebare, e ca un concurs pe care-l câștig de fiecare dată, îl câștig uneori și înainte de a începe, îl câștig, știu asta, prin toti porii mei!!!! Probabil timpul îmi va răspunde sau poate că nu … Iubesc să fiu a mea și cu toate astea îmi doresc să mă facă să fiu numai a lui … Nebunie extremă …
Citește și: