de Alexandra Stalinescu,
Nu visez la o lume plină de roz și cai zburători, m-am maturizat doar. 🙂 Zic doar că ne facem singuri rău pierzându-ne în detalii ce ne fac nefericiți și neîmpliniți.
Totul este despre a avea și mai puțin despre a simți. Ne legăm bucuria și tristețea de lucrurile materiale pe care le avem. Ajungem să deținem oameni … sau cel puțin așa credem. Liniștiți-vă, în realitate nimeni nu are nimic.
Suntem o adunătură de furnici care se simt puternice când conduc nu știu ce fel de mașină și îi șicanează pe ceilalți în trafic, sau când îmbracă haine al vreunui brand celebru. Asta este o iluzie. În realitate, avem toți două mâini, două picioare și un creier pe care îl folosim mai mult sau mai puțin. Nu sunt ipocrită, statutul social pe care mi-l conferă un anumit brand, indiferent dacă este de haine sau de autoturisme, este cu adevărat înălțător, dar se simte așa doar pentru că valoarea atribuită acestora este percepută ca fiind mai mare pentru ca EI au vrut să fie așa, iar noi ca niște oițe ascultătoare am luat totul ca atare.
Am fost acum câteva săptămâni la o petrecere foarte mișto în aer liber. M-am simțit excelent până în momenul X. Acest moment X m-a făcut să îmi dau seama cât de oițe fără minte suntem și cum tânjim noi în fiecare secundă a vieții după aprecierea celor din jur. În acest moment X, s-a oprit muzica de dans și s-a înlocuit cu una care parcă aducea cinstire zeilor (BLEAH), iar din mulțime a apărut o roabă plină cu gheață și sticle de șampanie. S-a făcut loc printre sutele de persoane care erau de față și s-a dus “ofranda” la masa bogătașilor, în timp ce muritorii de rând stăteau cu gurile căscate.
D E Z G U S T Ă T O R! În acel moment, ca o frustrată ce eram, am plecat acasă. Frustrată de “măreția” banilor și de slăbiciunea noastră în fața lor. Ai bani?! Ești buricul Pământului. N-ai bani, stai și rabzi și te lași călcat în picioare.
Pot să spun că trec printr-o perioadă în care vreau să văd ce e cu noi AICI. Vreau să învăț să nu confund fericirea cu bucuria de moment oferită de obiecte. Vreau să mă bucur de oamenii din jurul meu și să învăț câte o lecție de la fiecare. Vreau ca în fiecare zi să văd cât de norocoasă sunt că sunt eu … așa, cu bune și rele, cu viața mea imPERFECTĂ.
Vreau să mă focusez pe A SIMȚI o rază de soare, gustul unui măr, mirosul unei păduri de conifere, lucruri simple de care am uitat în goana de zi cu zi. Începând cu ”douăștrei” vreau să SIMT viața.
Citește și: