Este foarte ocupat, îl prind greu la o cafea. Permanent e cu pacienții și în puținul timp rămas e acasă cu familia: soția și cele două fetițe superbe.
Pe Iliuță, căci așa îi spun prietenii, l-am cunoscut în împrejurări deloc fericite. După aproximativ două luni de stat la pat, Iliuță a intrat în casa noastră și mi-a ajutat soțul să se recupereze în urma sechelelor unui accident cumplit. Știam că se va face bine dar ceea ce mi-a rămas în minte a fost modul în care acest om știe să motiveze, să redea optimismul pacientului. Din prima seară a reușit să îl determine să se ridice singur în picioare. Ce a urmat a fost o recuperare plină de succese și o prietenie cu un om deosebit.
L-am prins liber pentru o jumătate de oră și m-am grăbit să îl întreb despre cum e el, cum reușește să fie Iliuță Onu. După ce am terminat întrebările s-a întors la un caz cumplit de tetrapareză spastică.
Cine ești tu?
Un om care face bine altor oameni.
Ce înseamnă munca ta?
Activitatea mea, extraordinar de complexă, este de fapt un stil de viață. Este un lucru bun pentru că fac ceea ce îmi place și un lucru rău pentru că aduce suferință. Cazurile care nu-mi ies mă frământă, mă oftică, mă supără.
Cum sunt pacienții pentru tine?
Pacienții sunt oamenii care au nevoie de ajutor. Facem și parte de beauty, dar prioritate au oamenii cu probleme. Încerc să îi informez mai întâi pe pacienți și apoi să îi sfătuiesc ce să facă. Nu există terapii perfecte. Eu singur îmi creez modul de lucru. Sunt abordări diferite în funcție de suferința fiecăruia. Trebuie să știe clar în ce etapă se află. Trebuie să informez corect asupra pașilor ce urmează. Sunt în permanentă legătură cu toate specialitățile. Eu centralizez datele ce vin de la medici pentru a lămuri pacientul. Este foarte important să stau zilnic de vorbă cu oamenii, să știu cum evoluează.
Un caz care te-a impresionat?
Sunt nenumărate cazuri. Anul trecut am avut o pacientă de 39 de ani, mamă a doi copii (4-5 ani). Inițial a fost diagnosticată cu necroză aseptică de cap femural, mai pe înțelesul tuturor, îi putrezea capul femural fiind privat de sânge. Tratamentul a fost la indicația ortopedului și reumatologului, lucrând în echipă cu medicii imagiști din clinică. Pe electroterapie a fost bine dar pe kineto pierdeam ce câștigam dicolo. Imaginile RMN, radiografiile și analizele de sânge văzute de medici de mai multe specialități, într-un final au ajuns și la un profesor universitar din Franța și la un asistent universitar din Cluj. Nimeni nu a știut exact ce are. Se bănuia o inflamație osoasă. După o lună de zile s-a fracturat șoldul și după două luni era totul distrus înăuntru. Din nou … nimeni nu știa ce are. Concluzie: pacienta a umblat pe la mai multe spitale universitare și un singur medic ortoped, care a mai văzut afecțiunea, a recunoscut-o și i-a dat anumite analize de făcut. Verdictul a fost limfom non-Hodgkin (o formă rară de leucemie).
A făcut chimioterapie, a dat rezultate, ortopedul a protezat șoldul. S-a întors în serviciul nostru de recuperare și am făcut-o să meargă. Acum are o viață normală. Și, bineînțeles, e un om cu care am rămas prieten.
Cum te simți după ce pleacă pacientul de la tine, după ce s-a încheiat tratamentul?
Depinde de rezultate. Sunt bucuros că sunt ei bucuroși. Cazurile care nu merg mă oftică și încerc să caut soluții să se rezolve. Țin legătura cu ortopezii din Târgu Mureș, din Iași, Neamț și pot recomanda. Eu informez medicul, medicul mă informează pe mine. Ținem legătura permanent.
Atenție! Nu există boli, ci bolnavi! Nu se potrivesc exercițiile de la colegul de salon sau cameră pentru că pot aduce prejudicii importante!
Cât este de important ca un tratament să fie personalizat pe fiecare pacient în parte?
A personaliza un program înseamnă ca specialistul să aibă destulă experiență și să se desprindă de protocoalele standardizate. Pacientului i se cere să respecte niște reguli de conduită fizică. I se face un program. Dacă se respectă condițiile impuse se urmărește evoluția sa pentru că se pot întâmpla lucruri rele și lucruri bune de la o zi la alta.
În funcție de particularitățile afecțiunii și pacientului se aleg exercițiile, diferite de la om slab, om gras, femeie, bărbat, probleme cu inima, etc. Se urmărește evoluția și se corectează exercițiile, numărul lor și aplicarea lor.
Atenție! Nu există boli, ci bolnavi! Nu se potrivesc exercițiile de la colegul de salon sau cameră pentru că pot aduce prejudicii importante!
Din experiență, kinetoterapia poate fi mai periculoasă decât orice formă de fizioterapie.
Cum de ești mereu binedispus?
Mai puțin azi 🙂 ! Trebuie să fiu! În fața pacientului, dacă esți praf, îl demoralizezi. E ca în bancul cu pacientul care fuge din sala de operație. Doctorul, asistenta și pacienta în sala de operație. Asistenta îi tot spunea doctorului: ”Curaj, curaj, totul va fi bine!” Pacientul s-a speriat, s-a ridicat de pe masă și a fugit. 🙂
Dacă ai afla că mai ai doar o săptămână de trăit ce ai face?
Mi-o petrec cu soția și copiii, vizitez locurile copilăriei: pâraie, poteci, blocuri, tot.
One Comment
Leave a Reply