Așa cum am anunțat în articolul trecut, îi cunoașteți acum pe cei patru pasionați de fotografie despre care v-am pomenit. Eram curioasă ce anume i-a determinat să se înscrie în concursul de fotografie, ce le-a plăcut și ce nu le-a plăcut și, mai ales, cum crează poveștile din imagini.
Daniela Ursu a câștigat doi ani la rând concursul rotaractienilor de fotografie. Cum reușește? Ce secrete are? Aflăm de la ea:
”I-am conferit locului I de anul acesta o conotație personală și nu o abordare competitivă. Când toți se bucurau aplaudând anunțarea premiului, m-am surprins auzindu-mi mintea exclamând ”waw” și am simțit cum întreg Universul, plin deopotrivă de bunătate și generozitate, îmi zâmbește de această dată cu o oarecare grimasă ironică, șoptindu-mi: ”Vezi, dacă nu ai avut suficientă încredere în tine anul trecut, Eu îți mai dau și acum premiul I, ca o confirmare, pentru ca tu să-ți conștientizezi valoarea ca fotograf și blogger și să continui să mergi pe acest drum deschis de Dumnezeu, plin de daruri, Lumină și Iubire pentru tine și pentru cei cărora tu le împărtășești.
În spatele fiecărei fotografii se află o poveste pe care eu am prezentat-o sub forma unui articol postat pe blogul meu eusuntdaniela.ro. Și pentru că de fiecare dată am fost fascinată de istoriile insolite și de tradițiile strămoșești ale locurilor străbătute, am inserat printre rândurile mele și fotografii deosebite – chiar dacă pentru a le realiza a fost nevoie să revin în acel loc de zeci de ori, indiferent de anotimp, de ora din zi sau noapte sau de condițiile meteo. Iar acolo unde n-am reușit să scot din neștiință și uitare, din cutii prăfuite și din hârtii îngălbenite toată cunoașterea, am lăsat fotografia mea să fie cea care să spună ”Povestea mea nu s-a sfârșit aici, ci ea abia acum începe…”
Toma Ștefan-Daniel a câștigat al doilea loc în acest an cu o poveste de dragoste urbană. El e tipul care mi-a spus că nu se prea pricepe la cuvinte, deși țin să-l contrazic 🙂 . Cred că de fapt preferă să surprindă momente decât să le descrie.
”Din moment ce particip a doua oară la expoziție, e clar că am rămas cu o părere bună încă de la ediția anterioară. Sigur voi participa și la următoarea ediție. Atmosfera e primitoare, toți cei din staff se asigură că totul e în regulă și asta e un mare plus. Îmi voi încuraja toți prietenii să participe la următoarele ediții! Merită!
Sunt mereu agitat, în mișcare. Timp liber foarte puțin … și încerc să rup de ici, de colo, să fug la o poză. Și da, îmi plac ieșirile spontane. Nu contează ora, anotimpul, vremea, cât e de frig. Dacă mi se pune pata, ies! Mă bucur de moment, nu prea îmi regizez pozele, doar surprind clipa. Aici e tot farmecul. Abia aștept să ies iar!”
Alex Salahor, câștigătorul locului al treilea, este scurt și la obiect. Pentru el fotografia este mai mult decât o simplă pasiune.
”După participarea la concurs am rămas cu o impresie bună. Mi-a plăcut organizarea, atmosfera, mi-au plăcut oamenii pe care i-am întâlnit. Mi-a făcut plăcere să mă aflu acolo și mă bucur pentru locul obținut la prima participare. Pe viitor însă sper la și mai bine! Cât despre pasiunea mea pentru fotografie, e greu de spus. Dar ca să mă exprim altfel și să se înțeleagă, cred că pe o scara de la 1 la 10 sunt undeva la 11 🙂 . ”
Adrian Purcaru este cel căruia atelier47.ro i-a acordat Premiul Special pentru Fotografie. Deși susține că este mai mult un tip analitic, a reușit să surprindă în lucrarea lui un moment care transmite mai multă emoție decât ”a intenționat” să transmită.
”M-am simțit emoționat la expoziție pentru că fotografia mea a fost în centrul atenției și a fost apreciată 🙂 . Mi-a plăcut faptul că la ediția de anul acesta s-a decis introducerea acelei secțiuni de comentarii, făcute de membrii juriului, asupra unora dintre fotografiile expuse. Am avut astfel parte de un feed-back și, în același timp, cred că asta a contribuit la educarea publicului.
Nu aș putea însă să spun că nu mi-a plăcut ceva anume.
Mă pasionează fotografia destul de mult, mai ales cea de peisaj, datorită dorinței de a arăta și altora frumusețile văzute în ieșirile pe munte. Majoritatea pozelor mele sunt „gândite” cu creierul, eu fiind o fire analitică datorită, probabil, meseriei.Totuși, fotografia de la expoziție a fost rodul unei combinații dintre suflet și minte pentru că a fost realizată absolut spontan la Serbările Curții Domnești, la atelierul de confecționat monede. M-a impresionat atunci efortul pe care îl depuneau doi baieți care făceau cu rândul în procesul de confecționare al monedelor, cu ajutorul unei ștanțe și a unui ciocan greu. Mintea a intervenit în procesul de prelucrare al fotografiei pentru a-i da dramatism și pentru crea a o compoziție reușită. ”
Click aici dacă vrei să vezi fotografiile premiate în concursul de fotografie Secvențe Urbane din Neamț:
Câștigătorii concursului de fotografie!