Treisprezece, cu Victor Giurescu


Interviul cu Victor e o adevărată plăcere pentru mine. Și să vă spun și de ce. Este unul dintre puținii oameni care au un simț natural, nativ al umorului. Sunt eu binedispusă mai tot timpul, dar foarte greu găsesc oameni care să ”producă” un umor de calitate, un umor lejer, spontan, spumos, fără să fie forțat (o spune cineva care nu are nici cel mai mic dar de a spune vreun banc 🙂 ). Mi-e drag că atunci când îl întâlnesc încep să zâmbesc. Știu că mă așteaptă o glumă bună, o discuție faină și câteva ironii la adresa clasei politice ”mult îndrăgite” 🙂 .

Victor Giurescu este, așa cum îl știe toată lumea, un actor foarte bun pe scena Teatrului Tineretului. Cele treisprezece întrebări vi-l prezintă pe Victor în propriul lui rol.

atelier47
Victor Giurescu, foto: facebook.com

Care este ritualul tău de dimineață?


Mă trezesc întotdeauna cu jumătate de ora înainte de ora la care ar trebui să mă trezesc. Deci, dacă trebuie să mă trezesc la 8.00, o să mă trezesc la 7.30. Și asta ca să am timp să beau un litru de apă înainte de micul dejun. În timp ce beau apă mai butonez puțin televizorul, mai mult pe sport, filme și muzică. Iar pe canalele de știri doar cate 2-3 secunde să văd dacă au mai mărit salariile și ce guvernanți au mai fost ridicați de DNA în ultimele 24 de ore. Pe la 8.30 încep să mănânc. Toată mâncarea este vegetariană. Și eu, și Adina, soția mea, suntem vegetarieni total de vreo 5 ani de zile. Nu vegani, doar vegetarieni și fără produse lactate. Consumăm lapte de soia, de migdale, tofu, iaurt de soia, iar în rest mâncăm tot ce mănâncă lumea, dar fără carne. După micul dejun vine marea placere, CAFEAUA!!! Nu lipsește ciocolata neagra, o bucățică, două … Și toate astea se întamplă în timp ce discutăm, despre una, despre alta, facem planul pentru ziua în curs ș.a.m.d… Cam ăsta e ritualul de dimineață.

atelier47
Adina și Victor – foto: facebook.com

Ce parfum folosești?

Nu am un parfum preferat. Le folosesc în funcție de anotimp. Vara parfumuri mai ușoare (CK ONE, Issey Miyake, de exemplu), iar iarna parfumuri mai dure (Bentley, Hugo Boss Number One, YSL Opium, Thierry Mugler Alien, Tom Ford) etc … E păcat să te limitezi la un singur parfum când ai atâtea posibilități să miroși altfel în fiecare zi. Îmi place să fiu curat și să mă dau cu parfum. Iubesc parfumurile. Iubesc oamenii care se dau cu parfum. Dacă ar fi dupa mine mi-aș cumpăra câte un parfum în fiecare zi. De aia mă uit dimineața să văd dacă au mărit salariile.

Mașina de vis ar fi?

Mașina de vis ar fi UNA NOUĂ!!! În care să nu mai bagi bani, încă o dată pe cât ai dat pe ea, ca să o pui la punct, doar pentru o perioadă. Iarăși, ca la parfumuri, nu am o marcă anume. Sunt atâtea mașini frumoase în ziua de azi. Totuși, dacă ar trebui să aleg, aș alege un Touareg sau un Tiguan de la Volkswagen. Dar nici de la Audi, Mercedes sau Porsche nu m-ar deranja vreo variantă. Dar aici, spre deosebire de parfumuri, guvernanții chiar nu țin cu noi și ne țin în zona de mașini second. Asta e. Alte sechele pentru viața viitoare.

Care este răsfățul tău preferat?

Să mă trezesc dimineața, vara, undeva unde e numai vară, să stau pe terasa casei mele de la mare, să beau cafea și să fumez în timp ce scriu romane, poezii, etc … Cum lipsesc casa de la mare, vara eternă și fumatul, răsfățul este să mă trezesc dimineața sănătos, să-mi beau cafeaua liniștit și să sper că nu voi întâlni idoți care să-mi strice ziua. Dar asta nu se întâmplă niciodată. Totuși, cel mai mare răsfăț, ar fi să am bani să-mi pot permite orice și să fac bucurii celor care au nevoie de ele. Sună puțin a raspuns de Miss Univers, dar chiar e adevarat.

Vacanța ta ideală, unde ar fi?

Evident undeva unde este cald, unde este mare, nu foarte aglomerat, cu prietenii, să fac ce vreau, să uit de dogmele impuse de societate și de vecinele de la scara blocului, să mă distrez, să mă delimitez de toată mizeria societății românești și să prelungesc această vacanță cât se poate de mult. Eventual, toata viața.

Ce mâncare preferată ai?

Cartofi prăjiți cu ochiuri. Dar acum mănânc foarte rar pentru că am renunțat și la ouă. Sunt fan condimente libano-arabo-turcești, așa că orice mănânc are un gust extraordinar datorită acestor condimente. Dar ca să menționez un fel de mâncare preferat, aș zice supa de linte libaneză. Și pizza. Și humus. Și falafel. Și fasole cu ceapă. Și cartofi prăjiti cu usturoi. Și zacuscă. Și …

Cum te relaxezi?

Depinde de stare. Dacă sunt leneș mă uit la un film, dacă simt că trebuie să mai ridic nivelul IQ-ului citesc, iar dacă am  ’’trânji’’ (e un cuvânt inventat de maică-mea, care înseamnă ‘’a avea draci în fund’’) atunci fac sport. Mă duc la sală sau alerg. Iar dacă sunt sub influența muzelor mai scriu, mai fac o poezie sau mai ticluiesc câte un one-man show sau cel puțin idei pentru așa ceva. Dar cel mai des ascult muzică. Hard și heavy-metal. Nici nu știți cât poate fi de relaxant acest gen de muzică.

Ce carte te-a impresionat cel mai mult?

Au fost multe cărți care, pe parcursul vieții, m-au făcut să-mi revizuiesc atitudinea și felul de a gândi. Mai întâi a fost ’’Cavalerul Reginei’’ a lui Dumas, care m-a făcut să înțeleg ce înseamnă loialitatea și iubirea adevarată. Apoi  ’’Quo Vadis’’ a lui Sienkiewicz, ’’Ora de germană’’ a lui Siegfried Lenz, ’’Operele” lui Freud, ’’Molloy” a lui Beckett, Eliade, Murakami, Llosa și lista ar putea continua la nesfârșit. Așadar spune-mi mie cum pot să am doar o carte preferată? Ar însemna să fiu egoist. Și totuși puțin egoism am și îl aleg de departe, dintre contemporani, pe Alex Stefanescu. Apoi pe Liiceanu.

Dacă ar fi să aleg, ar fi să scriu ca Alex Stefanescu sau ca Llosa sau ca Marquez sau Kundera. Și să cânt ca Freddie Mercury.

Dar film?

Aici e cam același lucru ca la cărți. Filmele sunt o mare pasiune a mea. E un defect profesional. Am văzut foarte multe filme. Îmi plac filmele când, la final, eroul negativ moare în chinuri. Mă ung la suflet!!! Ce poate fi mai frumos? Îmi plac filmele inteligente și thriller. ’’Inception’’,’’Interstellar’’,’’King’s Speech”,’’Apocalypto” etc. Aici chiar sunt foarte multe filme care sunt demne de interes. Să nu uităm comediile. Dar doar alea bune.

Ce muzică asculți?

Cum am spus mai sus, hard și heavy-metal. Uneori, evident, simt nevoia de muzica clasică, alteori de populară. Niciodată de manele și de etno. Școala de muzică (opt ani de vioară) mi-a deschis ochii (de fapt urechile) spre muzica de calitate, indiferent de gen. Cred cu abnegație că, dintre toate artele, muzica e cea care ajunge cel mai repede la sufletul omului. Și de aceea singurul meu regret e că nu am continuat în acest domeniu.

foto: facebook.com
„Sfârșitul jocului” de Samuel Beckett, regia SZABÓ K. ISTVÁN, foto: facebook.com

Ce persoane ți-au influențat, în mod evident, viața?

Nu mi-a influențat nimeni viața. Nu am idoli. Totuși, sunt mulți oameni pe care-i respect. În general pe cei care au ajuns prin propriile forțe, fără ajutorul părinților sau al banilor. În ziua de azi nu prea mai sunt formatori, oameni demni de urmat. Sunt din ce în ce mai puțini oameni talentați (cu adevarat talentați), oameni inteligenți, deștepți, buni, deschiși, etc. Scara valorilor este total cu fundu-n sus. Oamenii sunt păcăliți cu pseudo-talente, cu pseudo-inteligenți. Sunt atrași de emisiuni unde nu trebuie să gândești foarte mult. Discernământul oamenilor scade constant. Calitatea adevarată și kitsch-ul sunt adesea confundate. Dacă vrei să fii ca cineva (de calitate, evident) trebuie să alegi munca și rezultatele muncii respectivului. Nu omul!!! Omul are defecte, e găunos, e invidios. Mi-ar plăcea să fiu înconjurat numai de oameni inteligenți și eu să fiu cel mai prost de acolo. E mai bine așa decât invers. Dacă ar fi să aleg, ar fi să scriu ca Alex Stefanescu sau ca Llosa sau ca Marquez sau Kundera. Și să cânt ca Freddie Mercury.

Proiectul de care ești mândru?

Mă mândresc cu faptul că mă mențin în partea superioară a clasamentului celor talentați și nealterați de forțele kitsch-oase, netalentate și inculte care ne înconjoară. Părerea mea despre ce se întamplă în teatru (și nu numai) este foarte dură. Aproape toți cred că nu am dreptate. Dar asta cred doar cei care sunt în partea de jos a clasamentului de care vorbeam mai sus. Marele proiect e să evoluez în fiecare zi. Profesional și uman. Iar la final sper să fiu pe plus.

Care sunt visurile tale?

Oh, sunt multe!!! Ar fi frumos ca, la un moment dat, unii să recunoască (public ar fi ideal!!!) că am avut dreptate. Vorbesc doar din punct de vedere profesional. Dar cel mai mult mi-ar plăcea să ne putem spune în față tot ce ne deranjează la celălalt. Fără menajamente. Franc, în față. Poate că atunci fiecare va ști exact unde îi este locul său, va fi pus la locul lui. Poate așa lumea ar fi mai bună și va avea o percepție diferită față de ce se întâmplă acum. Dar așa ceva e utopic. Briciul lui Occam nu funcționează. Trăim într-o lume în care visurile au slabe șanse de îndeplinire. Iar cei care mai visează să schimbe ceva sunt arătați cu degetul (mijlociu). Închei cu un banc scurt: dovada că există inteligență extraterestră e că nu ne contactează!!!

 Citește și: 

”Eu nu privesc presa ca pe o meserie. Este, până la urma, felul meu de a fi.” (Catrinel Cojocaru)


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *