by Roxana Roșescu
Iubirea nu controlează, iubirea mângâie și te ridică la cer, iubirea nu domină și nu își cere drepturile … O iubire cumpătată nu este pentru mine, poate e suficientă pentru restul, eu nu voi trai fără excese în iubire, nu mă reprezintă. Nu cunosc oameni care să trăiască FĂRĂ iubire, nici nu ar avea cum, dar eu nu pot trăi decât ÎN iubire.
Iubesc să simt cum mi se scurtcircuitează neuronii, iubesc să-mi simt sinapsele cum sar în aer și iubesc să-mi dau lumea peste cap pentru iubire … iubire și deznădejdie … două cuvinte care parcă se autodistrug …
Simt că mă risipesc în cuvinte când tot ceea ce spun nu poate fi tradus în nicio limbă pământeană, e ceva la nivel de trăire, dar voi continua să mă destram doar pentru ca tu să înțelegi.
Iubesc, iar odată iubind nu există tăcere, nu există liniște în ființa mea. Iubesc să iubesc, iubesc în cel mai pur mod posibil, poate atât de imposibil pentru oricare muritor, fără ura, fără regrete, iubesc poate cum nimeni nu mai este capabil să o facă.
Iubesc faptul că încă pot sa fiu capabilă mereu să ofer iubire și nu dragoste egoistă. Și da, iubesc fără logică și da – voi continua să iubesc la fel. Simt că mă risipesc în cuvinte când tot ceea ce spun nu poate fi tradus în nicio limbă pământeană, e ceva la nivel de trăire, dar voi continua să mă destram doar pentru ca tu să înțelegi.
Înțelegi deci că nu mă vei putea înțelege …
Citește și: