Am plecat mamă şi tată, bunici şi fraţi! Am plecat „afară”, să îmi fac un trai mai bun. Să câştig bani pentru a-mi putea achiziţiona o maşină bengoasă şi un apartament. Mă duc, să muncesc pe brânci, să mă târăsc în mocirla altora, să şterg la partea dorsală babe şi moşnegi şi să plâng pe ascuns când îmi este dor de țara mea, deşi, de fiecare dată, nu recunosc.
Am plecat pentru că sunt sătul de ţara asta, unde nimic nu se întâmplă şi unde banii, mamă, nu cad din cer. Unde în copaci nu sunt portocale şi măsline, unde straturile cu căpşuni de la noi sunt prea mici. Plec şi mă întorc eu într-un an, doi, cu bani mulţi ca să te ajut, mamă, să ai tot ce îţi doreşti tu. Nu mai pot primi bani de ţigări de la tine şi nici maşina nu o mai pot cere la nesfârşit.
Am nevoie de o femeie frumoasă, iar cu banii pe care îi câştig aici, nu o pot întreţine. Aici banii se duc repede în cluburi şi pe distracţii, pe semințe şi coca-cola. Se duc banii repede când ies cu băieţii la bar şi când frec menta toată ziua, în loc să muncesc pentru a pune ţara mea pe picioare.
Mă duc, să muncesc pe brânci, să mă târăsc în mocirla altora, să şterg la partea dorsală babe şi moşnegi şi să plâng pe ascuns când îmi este dor de țara mea, deşi, de fiecare dată, nu recunosc
Iartă-mă, mamă, pentru ce îţi fac, dar aici nu îmi pot găsi calea. Este greu şi eu nu pot înfrunta atâta greutate. Sunt slab şi decât să mă târăsc pe brânci în ţara mea, mai bine muncesc pe bani mulţi în altă ţară. Vin repede, pun câţiva bani deoparte, plătesc 2000 de euro chiria, iar 500 îi pun la saltea în fiecare lună. Îţi trimit şi ţie mamă, îmi iau şi haine, şi maşină. Am grijă de sănătatea ta şi îţi cumpăr pastile. Să nu fii tristă, aşteaptă-mă şi promit ca o să avem o viaţă mai bună, nu ca aici.