La cafea, cu actrița Corina Grigoraș


Se cheamă „Noul val”, curentul ăsta în care se încardreaza filmele românesti ale anilor 2000. Din punct de vedere estetic, se caracterizează printr-un stil auster, minimalist (de-aici și sentimentul tău că sunt prea lungi sau prea statice). Nici eu nu sunt neapărat fan al acestui gen, nu prea mă mai uit la filme românești pentru că nu mai am răbdare, așa că nu prea pot să-mi dau cu părerea. Pot spune însă că am văzut și câteva filme românești reușite, ca de exemplu Filantropica lui Nae Caranfil, Aferim! al lui Radu Jude, 4, 3, 2 regizat de Cristian Mungiu, film apreciat și în SUA. Mi-e dor de o comedie românească bună, cum era pe vremuri seria B.D. sau Operațiunea Monstrul (Pe care l-am vazut de mai multe ori și știu calupuri întregi de replici din el.).

foto: Mihaela Jipa

Ce secrete ascunse ai de arăți mult mai tânără față de vârsta pe care o ai? Teatrul întinerește?!?!

Tinerețea vine din interior. Și din moștenire genetică bună, cu siguranță. Nu am vreun secret ascuns. Folosesc protecție solară, după cum ne sfătuia celebrul videoclip al lui Baz Luhrmann, „Everybody’s free to wear sunscreen”. (Haha)


Aș putea spune că echilibrul și moderația ajută, dar în ceea ce mă privește, aș minți. Uneori mă stresez, mă supăr, alteori nu dorm destul; deși încerc să am o dietă echilibrată, uneori sar calul, fumez, îmi place vinul și poate că nu fac atâta mișcare cât ar trebui.

Nu știu dacă teatrul întinerește, poate că orice meserie pe care o faci din pasiune, întinerește.

Când eram copil, verișorul meu Radu, mă făcea mereu să râd. Dar era tare șmecher, căci în momentul în care vedea că mă distrez și râd copios, glumele încetau. Urmau două sau trei zile în care eu îl urmăream peste tot și mă rugam de el să mă facă să râd.

Ce film, muzică și carte preferi?

O să încep cu carțile. Evident că nu pot numi o singură carte, așa că o să fac o mică istorie a relației mele cu cărțile. În copilărie și adolescență, mi se aprindeau călcâiele după câte-o carte anume și nu mă mai puteai desprinde de ea. Am început cu  „Heidi, fetița munților” și „Peter Pan”, pe care mi le citea și recitea tata, la culcare, când eram foarte mică. Apoi  m-am îndrăgostit de Tom Sawyer (cred că puțin și la propriu, nu doar la figurat), pe care nu mai țin minte de câte ori l-am citit, până când mi-a zis mama într-o zi, „mai copile, dar mai există și alte cărți pe lumea asta”. În momentul de față eu recitesc Tom Sawyer. În liceu m-am îndrăgostit de „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda, carte pe care am citit-o doar de trei ori. În facultate de  Mircea Cărtărescu. Acum iubesc mai mulți autori (Murakami, Dostoievsky, Hesse, Garcia Marquez, Khaled Hosseini, Kundera, Isabel Allende) și n-am mai făcut o pasiune pentru vreo carte anume. Dintre cărțile care mi s-au lipit mai tare de suflet, amintesc: „Un veac de singurătate”de Gabriel Garcia Marquez, „Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis, „Evanghelia după Isus Cristos” de Jose Saramago, „Eleganța ariciului” de Muriel Barbery, „Kafka pe malul mării”, „1Q84” ambele ale lui Haruki Murakami, „Splendida cetate a celor o mie de sori” de Khaled Hosseini, „REM” de Mircea Cărtărescu, „Idiotul” lui Dostoievsky, „Laur” de Evgheni Vodolazkin. Îmi plac nuvelele lui Cehov, pentru că au foarte mult umor și regret că citesc prea puțini autori români contemporani, dar sper să reglez cât mai curând lucrul ăsta. (Mi-a plăcut „Cimitirul” lui Telespan. Nu o recomand homofobilor, însă.)

Să trecem la filme. Vai și aici e o relație întreagă de povestit, dar încerc să fiu mai succintă. Mă uit la filme în funcție de starea mea sufletească și de ce pofte am. Îmi plac deopotrivă filmele rusești vechi și noi, filmele „străine” (după cum le numesc americanii), europene, asiatice, m-am uitat chiar și la filme indiene și unele sunt chiar bune („Three idiots”), filmele independente (au rezolvări surprinzatoare, se feresc de clișee), filmele comerciale, comediile romantice și neromantice, nu mă pot uita la filme horror, mor după umorul britanicilor, îl iubesc pe Almodovar și chiar dacă în ultima vreme, zice-se că nu mai e ce-a fost, eu tot îl iubesc. Îmi plac Wes Anderson, Tarantino, Giuseppe Tornatore, David Lynch, Jim Jarmush, Xavier Dolan („Mommy”, superb), „The dance of reality” al lui Alejandro Jodorowsky, Charlie Chaplin, „Le fabuleaux destin d’Amelie Poulain” (Da, stiu, previzibil poate. Dar e un film pe care eu l-am văzut de cel puțin zece ori și de fiecare dată am descoperit lucruri noi.) A, și mă uit la seriale. Uneori prea mult. Ultimul serial care mi-a plăcut tare,  e „The young pope” regizat de Paolo Sorrentino. Din categoria obsesii: serialul „Friends”, pe care – da, știu, nu mai e nicio surpriză –  l-am văzut de vreo 15 ori.

Muzica? Sunt câțiva artiști care îmi plac în momentul ăsta: Florence + The Machine, Birdy, John Legend, Alt-J, Marina and the Diamonds, Robin and the Backstabbers, Subcarpați. În general, când sunt acasă, deschid Spotify și pun un playlist indie. Îmi plac și rock-ul și muzica country, cea clasică, r&b-ul vechi (Marvin Gaye, Barry White).

Actorul/actrița preferată de la noi și din afara țării?

Sunt foarte mulți actori buni la noi în țară, dar pentru că tocmai am vorbit cu colegii mei de minunatul rol pe care l-a făcut în „Îngropați-mă pe după plintă”, îl amintesc pe Marian Râlea.  Iar dintre actorii tineri, îmi place mult Dan Rădulescu, de la Teatrul de Comedie.  Olga Tudorache este actrița mea preferată, iar dintre actrițele tinere, îmi plac Nicoleta Lefter, Sabrina Iaschevici, Alina Petrică, Anca Hanu.

De peste hotare îmi plac Benedict Cumberbatch și principalul lui inamic, Andrew Scott, Daniel Day Lewis, Samuel L. Jackson, Edward Norton, Robert Downey Jr., Javier Bardem, Tom Hardy, Meryl Streep, Tilda Swinton, Monica Bellucci, Kate Winslet, Susan Sarandon, Maggie Smith.

foto: Andreea Boboc

Ce replică ți-a rămas în minte și în suflet?

Mie îmi place mult să râd, aș putea spune că e unul dintre hobby-urile mele. Glumesc. Când eram copil, verișorul meu Radu, mă făcea mereu să râd. Dar era tare șmecher, căci în momentul în care vedea că mă distrez și râd copios, glumele încetau. Urmau două sau trei zile în care eu îl urmăream peste tot și mă rugam de el să mă facă să râd. Evident eram refuzată.

Ca să revin la întrebare, de obicei îmi rămân în minte replici amuzante pe care le folosesc apoi și în viața de zi cu zi. Cele mai multe replici care mi s-au întipărit în minte, sunt din piesa „O…ladă” regizată de Alexandru Dabija.

Dacă mâine ar veni sfârșitul lumii, astăzi ce ai face?

Aș face o petrecere nebună, pe malul mării, cu toți prietenii și familia, cu mâncare delicioasă și vin bun. Am sta de vorbă, am râde mult, am dansa, ne-am îmbrățișa și am aștepta împreună sfârșitul lumii.

Citește și:

Treisprezece, cu Victor Giurescu

 

 

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *